"Creaţiile sale depăşesc (...) cadrul limitativ al oricărei clasificări sau etichetări, ele comunicînd, prin ilustrarea cu imagini, o filozofie simbolico-poetică a ciclului existenţial". Iaromira Popovici (revista Dilema, editia din 3-9 februarie 1995)

"...I-am urmărit 'la pas' creaţia cinematografică, am fost martorul permanent al ascensiunii sale artistice: în scurtă vreme a devenit, şi s-a menţinut ca atare, una dintre cele mai proeminente personalităţi ale filmului documentar românesc..." Călin Căliman, critic de film (revista ECART, 2005), "Fotografii mişcate: Un gând pentru Slavomir"

"...Vorbind despre geniu, cred că dincolo de fecunditatea ideilor, Slavomir avea, realmente, geniul înţelegerii şi al toleranţei..." Gabriela Cocora, jurnalist, "Geniul toleranţei"

"...Dincolo de unele stîngăcii ale comentariului, supus cererilor epocii, filmele sale se afirmă riguros în peisajul cinematografic al vremii, şi pot fi apreciate ca începuturi ale  audio-vizualului antropologic românesc..." Radu Răutu, etno-antropolog, "Începuturile audio – vizualului antroplogic românesc"

"….Aşa puţin locvace cum era, Slavomir nu mi-a părut niciodată un om grăbit. Dar inima lui bătea din ce în ce mai repede, mai grăbită, pînă cînd, doritor de neant cum ajunsese, el a lăsat – la numai 53 de ani – să cadă un Soare negru asupra întregii sale vieţi de peregrin...." Sorin Vieru, "Evocare Slavomir Popovici"

"Cînd, în afara unui portar de serviciu, eventual a unui pompier, nu părea să mai fie cineva în studio, singur într-o cabină de montaj, întîrzia Slavomir Popovici. Fără să lucreze la un film important pentru filmografia sa, ci dimpotrivă."  Erich Nussbaum, regizor (n.1934-d.2011), "Scurt portret" (2010)

"L-am admirat mult pe acest om fermecător, de care am fost alături pînă la moartea sa. El m-a învăţat să gîndesc cartezian: ”Dubito, ergo cogito. Cogito, ergo sum” era principiul său de bază. Niciodată nu spunea lucruri categorice." Valeriu Negru, jurnalist, "Căpitanul Sava şi gîndirea carteziană" (2010)